| 1.
|
ÎNTON'A vb. IV. intona. Sursă
: DEX'98
( 17549)
- valeriu |
| |
| 2.
|
INTON'A, intonez. vb. I. Tranz. 1. A cânta începutul unui cântec, a da tonul pentru începerea unui cântec; p. gener. a executa un cântec; a cânta. 2. A accentua, a rosti cu un anumit ton un cuvânt, o frază. [Var.: (pop.) înton'a vb. I] - Din it. intonare.
Sursă
: DEX'98
(15331)
- valeriu |
| |
| 3.
|
INTON'A vb. 1. v. cânta. 2. a modula. (~ cuvintele.)Sursă
: Sinonime
( 188113)
- siveco |
| |
| 4.
|
inton'a vb., ind. prez. 1 sg. inton'ez, 3 sg. si pl. intone'ază
Sursă
: DOR
(254100)
- siveco |
| |
| 5.
|
A INTON//'A ~'ez tranz. 1) (piese muzicale) A începe indicând tonul melodiei. 2) A cânta încet si fără cuvinte, ca pentru sine; a îngâna; a fredona; a murmura. 3) (compoziţii muzicale) A interpreta în mod solemn. 4) (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu un ton specific. /<fr. entonner
Sursă
: NODEX
(339107)
- siveco |
| |
|
|